„Fiecare gânditor spune ceva cu rost despre natură; iar dacă, luate individual, contribuțiile rămân nule sau minore, din adăugarea tuturor iese ceva măreț. [...] Așadar, nu doar cuvine-se să fim recunoscători oamenilor ale căror doctrine le-am putea împărtăși, dar și celor ce ne apar mai fără adâncime, deoarece chiar și aceștia au venit cu contribuția lor: ei au netezit înainte calea pe care să pășim noi.” (Aristotel, Metafizică, 993b)