Până la apariția acestei cărți, cabinetul psihanalistului a fost învăluit în mister. Caracterul diadic al relației dintre terapeut și pacient, precum și profunzimea conținuturilor psihice abordate în interacțiune transformau orice intervenție a unui terț observator într-un factor perturbator. Cerința confidențialității includea și spațiul în care se desfășura terapia. Cabinetul nu este o încăpere oarecare, ci un spațiu în așa fel amenajat, încât să faciliteze acordarea asistenței psihice persoanelor care o solicită. În principiu, neutralitatea analistului se concretizează și într-un minimalism al settingului, în care fotoliul și divanul ocupă locul central. Cele 72 de fotografii prezintă în premieră cabinetele unor importanți psihanaliști din spațiul anglo-saxon. Tot atât de incitante sunt și interviurile luate de autoare deținătorilor de cabinete, în care aceștia își comunică deschis viziunea asupra spațiului de lucru. În ce măsură aceasta coincide cu cerința de principiu, urmează să constate fiecare cititor.
Cărți,multe cărți.
