Feminin

Acest proiect editorial, situat la intersectia dintre stiinta si viata, teorie si biografie, public si privat, propune un exercitiu (auto)reflexiv, pe cat de putin explorat in campul stiintelor socio-umane si politice de astazi, pe atat de necesar intelegerii si definirii constiente a dinamicii rolurilor si relatiilor noastre de gen. Principalul scop al proiectului consta in reconstituirea subiectiva a reprezentarilor cu privire la feminitate/masculinitate, configurate la granita traseului personal si profesional al femeilor si barbatilor, din mediul universitar si de cercetare. Volumul reuneste, asadar, povestiri de viata din perspectiva genului, redactate de autori si autoare din universitati din Romania si din alte tari europene (Franta, Italia, Finlanda). Textele reunite in acest volum reprezinta mai mult decat un demers academic neutru, menit sa raspunda unor obiective de cercetare stiintifica. Ele sunt ipostaze narative si interogative profund umane cu privire la traiectoriile noastre de cariera-viata, ca femei si barbati, surprinzand secvente ale unui proces continuu de (re)definire personala si profesionala. (Alina Hurubean) Autori: Lavinia Betea, Reghina Dascal, Harriet Silius, Jacqueline Heinen, Maria Nicoleta Turliuc, Cristina Neamtu, Andrei taranu, Daniel Sandru, Dana Badulescu, Diana Neaga, Valentin Quintus Nicolescu, Cristina Radoi, Elena Velescu, Tudor Pitulac, Arnaldo Spallacci, Alina Hurubean Fragment din volum: ?Formal, regimul comunist promova egalitatea de gen. In plan informal, familia medie romaneasca era una in care modelul patriarhal era (si cred ca, in continuare, este) cel dominant. Curios este ca, in familia mea, desi mama era cea care ?articula" pedepsele ce ne reveneau, mie si fratelui meu, pentru diversele nazbatii, nu pe ea o percepeam ca autoritate. Rolul acesta ii revenea tatalui meu, despre care nu am amintiri conflictuale, cu exceptia celor din perioada adolescentei, minore insa. Violenta nu a reprezentat vreodata o prezenta familiala, dupa cum nu am regasit-o nici in cazul familiilor colegilor si prietenilor pe care ii vizitam. Pe de alta parte, momentele neintelegerilor familiale dintre parintii mei pot fi puse, ca fapte de viata, sub marca ironiei dusa spre sarcasm de tata si a plansului mamei. Pentru noi, copiii, acestea treceau repede, dar nu am convingerea ca la fel se intampla pentru ei. Cu toate acestea, tata a fost un model din perspectiva respectului pentru munca si a seriozitatii (intrucat era seful sectiei de mobila pentru export, invoca mereu seriozitatea germanilor cu care intra in contact), iar mama intruchipa perfect, si pentru noi, dar si pentru cei care o cunosteau, modelul ?gospodinei". Pe de alta parte, bunicii dinspre tata (cu cei dinspre mama, care locuiau la tara, am avut contacte ?fragmentate") erau modele de ?eroi": bunicul fusese luat prizonier de catre armata sovietica in urma luptelor de la Cotul Donului, iar bunica fusese deportata de sovietici, in 1945, in lagarul de munca din regiunea miniera Donbas (Ucraina) de azi. Acolo se reintalnisera (pentru ca se cunoscusera inainte, erau din acelasi oras), iar dupa eliberare, in 1948-1949, se si casatorisera. Mai mult soptita inainte de 1989 - si cu interdictie clara de a o spune mai departe - povestea bunicilor s-a consolidat foarte bine in memoria mea afectiva."