Lucrarea Exilul ca trauma, trauma ca exil in opera lui Norman Manea reprezinta o abordare critica nuantata si originala a catorva carti esentiale ale scriitorului. Ceea ce apare, dintru inceput, remarcabil in cartea Auricai Stan este refuzul cliseelor si al lecturii obediente fata de opiniile criticilor literari ai zilei. Aceasta admirabila proba de independenta si integritate intelectuala este legitimata de o cercetare aprofundata, riguroasa, iscoditoare - de certa profesionalitate - a textului pe care autoarea il scruteaza. Cum marturiseste in Introducere, optiunea pentru opera in cauza este stimulata tocmai de ?terenul netatonat, maleabil?, oferind ?multiple piste de interpretare si a carui multiple semnificatii sunt departe de a fi epuizate?. Pornind de la premisa ca trauma si exilul sunt temele obsesive, recurente si de profunzime in volumele analizate, Aurica Stan subliniaza ferm, inca din debutul lucrarii, ca ?in loc de trauma si exil, formula adoptata in exclusivitate de critica literara? va urmari ?o resubstantializare a raportului, deceland, in cele din urma, avatarurile exilului ca trauma si ale traumei ca o sursa a exilului? in ansamblul literaturii scriitorului.
Cărți,multe cărți.
