?(...) La vestiar, ma duc la un moment dat catre baie. In lumina difuza il zaresc pe Rosewall in fata unei oglinzi exersand in orb reverul. Dupa partida castigata rapid in fata lui Istvan Gulyas, australianul, aidoma unui boxer care lupta cu umbra, isi perfectiona o lovitura despre care toata lumea spunea ca este desavarsita. Si intr-adevar, backhand-ul sau punea de 50 de ori din 50 mingea pe tusa. Totusi, chiar si in aceste conditii, Ken isi slefuia la infinit reverul, la oglinda. Atunci am inteles prima oara de ce un profesionist este un... profesionist - adica o forma de existenta a perfectiunii.??Pentru a fi un pedagog bun, am simtit nevoia unei metode. La inceputurile profesiunii mele ca antrenor, am functionat in virtutea intuitiei si a instinctului, peste care am adaugat imens din experienta mea de tenismen profesionist si putin din ceea ce stiam de la antrenorii mei din Romania, dar si de la marele Harry Hopman. Mister Harry, primul meu profesor la care am decelat genialitatea in stare pura, a devenit celebru in calitate de coach castigand nu mai putin de 16 «Salatiere de Argint» cu echipa «cangurilor» intre 1950?1967...?
Cărți,multe cărți.
