Pentru Amita Bhose, Eminescu „reprezintă esenţa spiritualităţii româneşti. Poetul nu s-a apropiat de India dintr-o curiozitate intelectuală, ci pentru a se regăsi pe sine”. Până la acea vreme – anii 1970 – se scrisese puţin despre preocupările indianistice ale lui Eminescu, repetându-se aceleaşi lucruri, fiind depistate doar sursele cu dovezi certe, textuale. Cercetările sale au relevat substratul indian în gândirea eminesciană şi reprezintă o contribuţie exegetică de mare valoare şi o adevărată originalitate, Influenţa indiană asupra gândirii lui Eminescu înscriindu-se în rândul lucrărilor de referinţă dedicate marelui poet român. Amita Bhose a mers pe drumuri nebătute, cu o mare rigoare şi sobrietate, concluzionând: „Mihai Eminescu e singurul poet european care a făcut India nemuritoare în ţara sa”. Dorinţa autoarei de a cerceta operele lui Eminescu şi-a avut originea, aşa, cum declară într-un interviu, în respectul profund faţă de poet. De aceea poate că nu e întâmplătoare remarca doamnei Zoe Dumitrescu-Buşulenga: „a iubit, poate, ţara noastră, mai mult decât mulţi români şi a slujit-o cu inteligenţa şi condeiul ei”. Ampla sateză de doctorat, pentru care s-a pregătit între 1971 și 1975, intitulată Influenţa indiană asupra gândirii lui Eminescu, a fost susţinută în 1975 sub îndrumarea prof.dr.docent Zoe Dumitrescu-Buşulenga. A fostpublicată în 1978 la Editura Junimea sub titlul Eminescu şi India. A fost reeditată în 2009 și 2011 de editura Cununi de stele. Ediția în engleză, aflată în manuscrisele domniei sale, este prescurtată de către autoare și cel mai probabil nu era destinată publicării. Cel puțin nu în forma aflată în manuscris.
Cărți,multe cărți.
