Manual de limba sanscrita, volumul II

Introducere     Manualele elaborate de Amita Bhose - de bengali si sanscritã - au avut la bazã experienta acumulatã la cursurile practice sustinute la Universitatea Bucuresti. Iatã ce spune autoarea: "La cursurile facultative de sanscritã si bengali pe care le conduceam se inscriau foarte multi studenti din alte institutii de invãtãmant superior, precum Politehnica, Institutul de Arhitecturã, Institutul de Teologie, Facultatea de Medicinã si de la alte facultãti universitare, de ex. Matematicã, Geologie, Chimie, Fizicã, Istorie-Filosofie si, de asemenea, salariatii si pensionarii de diverse profiluri profesionale. Nici ei, nici studentii de la Filologie nu primeau nici mãcar un certificat de absolvire. Tot ce au fãcut ei au fãcut de dragul culturii. Si au fãcut multe. Au redactat lucrãri de sintezã si au tradus din bengali si sanscritã, unele traduceri fiind chiar publicate in "Ramuri", "Convorbiri literare", "Orizont", "Romania literarã" si apoi in "Dimineata" si "Columna" (Tg. Jiu). Si-au dovedit si talentul artistic. Spectacolele noastre anuale literar-artistice cu ocazia zilei nasterii lui Tagore au devenit celebre. In vara anului 1981 au prezentat o piesã a aceluiasi autor indian, in traducerea mea, la Casa Universitarilor din Bucuresti. A fost o premierã absolutã pe tarã (vezi Recenzia la "Teatru", iul-aug.1881, p.162). A fost la bazã, evident, meritul profesorului. Dar incontestabil rãmane faptul cã m-au inspirat intrebãrile necontenite ale studentilor. Pasiunea, dragostea si sarguinta lor mi-au intrecut orice asteptare. Orice profesor din lume s-ar fi mandrit cu asemenea studenti. Baza realã a realizãrilor noastre au fost relatiile afective intre profesor si studenti, sentimentul de respect reciproc. Ii priveam pe studenti ca pe viitorii mei colegi." * Din pãcate, nu toti studentii au dat dovadã de calitãti morale. In 1992, cand a murit, Amita Bhose avea multe proiecte finalizate sau incepute. Definitivase Manualul de limba sanscritã - prima parte era aproape gata de tipar - vom explica in continuare in ce conditii - , a doua parte era intr-o formã finalã, in ciornã. Lucrarea, in totalitatea ei, cuprindea peste 600 de pagini de manuscris. Modul de redactare a Manualului de limba sanscritã era asemãnãtor celui primelor trei instrumente de lucru pentru cursantii de la limba bengali - Curs de limba bengali, Manual de limba bengali, Dictionar bengali-roman, realizate tot de Amita Bhose. Cum nu existau tipografii cu caractere bengaleze si nici mãcar o masinã de scris cu caractere bengaleze, textul in romanã era bãtut la masinã de Amita Bhose iar studentii cu scris caligrafic copiau, din manuscris, partea in limba bengali. Asa au fost completate sute de pagini pentru a fi multiplicate in tipografia Universitãtii - numai Dictionarul are 850. Aceeasi soartã urma sã aibã si Manualul de limba sanscritã. In 1990-1991 prima parte este incredintatã, pentru transcriere in sanscritã, studentului Mircea Itu (devenit, prin anii 2009-2010 decan al Facultãtii de Jurnalism Comunicare si Relatii Publice din cadrul Universitãtii Spiru Haret). In momentul mortii, primul volum (lectiile 1-20, fãrã lectia 21 si rezolvarea exercitiilor) fusese copiat, stangace, de acesta. (Nu stim ce copii ale lectiilor se mai aflã in posesia lui - inclusiv ale celor excluse de autoare din Partea I si nepublicate in primul volum). Manuscrisul transcris are, pe margine, indicatiile Amitei Bhose, pentru corectarea greselilor de copiere sau semnaland mici modificãri. Pentru culegerea computerizatã a primului volum noi am folosit manuscrisul original, tinand cont de observatiile fãcute de Amita Bhose pe exemplarul aflat in posesia lui Mircea Itu si returnat. Din pãcate, desi acesta mãrturiseste cã ii poartã Amitei Bhose "o vesnicã recunostintã", o face intr-un mod josnic: prin plagiat, publicand in 2001, cu acelasi titlu, sub semnãturã proprie, primul volum al Manualului de limba sanscritã, cel incredintat spre transcriere. Modificãrile sunt minore, interventiile in partea sanscritã dovedindu-se a fi fãcute in mod gresit. E trist si nedemn cã a trãdat increderea pe care i-a acordat-o profesoara lui.   * Pe langã cursurile facultative de sanscritã - din 1978 panã in 1991- si bengali - din 1972 panã in 1991, Amita Bhose a sustinut si un curs facultativ de culturã si civilizatie indianã si cursul de esteticã indianã din cadrul disciplinei oficiale de hindi. Deoarece biblioteca universitarã nu dispunea de materiale necesare pentru aceste discipline, intotdeauna a imprumutat studentilor cãrti din propria bibliotecã precum si cele imprumutate de la alte biblioteci, in vederea pregãtirii examenelor. Isi petrecea vacantele de varã, de regulã, documentandu-se in bibliotecile de specialitate din Anglia si India, intretinandu-se din propriile resurse financiare, ajutatã de rudele sale. Cãrti importate din strãinãtate, materiale multiplicate in bibliotecile strãine erau puse la dispozitia studentilor si absolventilor care voiau sã-si aprofundeze cunostintele. Si una si alta au implicat cheltuieli in valutã din buzunarul propriu. Studentii trebuie cã-si amintesc si acum de cãrticelele in bengali sau sanscritã, dupã care buchiseau, mici manuale dupã care invãtau elevii bengalezi si pe care Amita Bhose le cumpãra din India, ca material didactic pentru cursantii romani.     Iatã insã cã, la 20 de ani de la definitivare si tot atatia de la disparitia fizicã a autoarei, cei ce doresc sã invete limba divinã au un material didactic in propria lor limbã, realizat, asa cum afirmam, pe baza experientei acumulate in timpul celor peste 20 de ani de predare a acestei discipline la Universitatea Bucuresti. Din 1990-1991, modalitatea de tipãrire s-a schimbat. Paginile care odinioarã au fost bãtute la masinã, cu spatii libere pentru a fi completate cu scrisul de manã, in devanagari, spre a fi apoi multiplicate in tipografie, au fost acum culese computerizat cap-coadã. Scrisul de manã a rãmas insã o mãrturie a muncii titanice depuse de Amita Bhose. Pentru istoricul limbii sanscrite in Romania, ni s-a pãrut important sã redãm, la finalul unor capitole si al acestui al doilea volum, facsimile cu paginile originale. Acestea vor fi, de altfel, si de folos celor ce au urmat cursurile Amitei Bhose si au fost obisnuiti cu scrisul de manã. Le va fi mai usor sã se obisnuiascã acum cu grafia de tipar, care oricum nu e diferitã cu mult de cea de manã. Carmen Musat-Coman