La intersecția a sute de drumuri, oamenii întâlnesc oameni, neștiind că destinul aleargă din viața cealaltă pentru pregătirea acestei întâlniri. Pentru că aruncăm priviri neștiind că ochii noștri caută anume acei ochi. Că buzele noastre duc poftă de acele buze. Că sufletul nostru așteaptă ani, anume acel suflet. Pentru că suntem fugari de emoții și stări, fugari de noi într-un final și pentru că nu ne dăm seama că oricât de mult n-am încerca să ocolim unele suflete vom ajunge să sfârșim exact în adâncul lor. E despre ceea ce noi suntem neputincioși să facem. Pentru că ne putem schimba pe noi, nu și destinul nostru. Poate din simplul fapt că am fost cândva doi nu mai putem acum să fim unul.
Cărți,multe cărți.
