„Gara. Alte îmbrățișări. Mult mai puține chiuituri decât te-ai fi așteptat. Schimburi de adrese, de telefoane, promisiuni și jurăminte de revedere. Trenul. Civili între civili. Acum se pierdeau în mulțime. Suferiseră cumplit. Nu mai conta. Erau vii și întregi. Și mergeau acasă. Nimic altceva nu mai conta. Drumul. Din ce în ce mai tăcuți. Gara de Nord. Rude, prieteni, iubite pe peron. Cei care urmau să se vadă, din toamnă, zi de zi la facultate n-aveau de ce să se despartă prea patetic. O îmbrățișare bărbătească și atât. Troleibuzul. Casa. Acasă. ACASĂ.” *** „Așadar, 273 de zile. 9 luni. Nu e oare ciudat că erau exact nouă luni, cât durează o sarcină umană? Da, da, știu, doctorii socotesc în săptămâni, dar în afară de ei toată lumea știe de 9 luni. Sarcină sigur era! Mai exact, un conglomerat din mii de sarcini. Era însă și o gestație? Aveau să arate cu totul altfel la sfârșit decât la început? Mai mari, mai tari, mai duri? «Mă întorc bărbat», cum avea să cânte cineva peste decenii?” (fragment)
Cărți,multe cărți.
