Un roman istoric, de fapt atemporal, o istorie repetându-se la nesfârșit, care ne ajută să înțelegem esența poporului rus – și poate nu numai a lui. În Moscova secolului al XVII-lea, Patriarhul Nikon a reconstituit Orașul Sfânt al Ierusalimului pe pământ rusesc și i-a poruncit unui regizor să pună în scenă cele mai importante evenimente din Noul Testament, pentru a grăbi astfel cea de-a Doua Venire a lui Cristos. Actorii sunt însă aleși dintre țăranii simpli, neinstruiți, și nimănui nu-i este îngăduit să joace rolul Mântuitorului. Anii trec fără ca Mesia să apară, actorii sunt persecutați, arestați, exilați și, în cele din urmă, copiii lor le preiau rolurile. În mod absurd sau poate revelator, repetițiile continuă, iar credința oamenilor rămâne neștirbită. Romanul se concretizează, astfel, într-o reflecție uluitoare asupra artei, istoriei, religiei și identității naționale.
Cărți,multe cărți.
