Clujul poeţilor şi poeţii Clujului... O dublă oglindă, un orizont catoptric în care se-ncheagă reflexele imaginare ale oraşului de pe Someş şi, deopotrivă, fumegoasele, fantasmaticele siluete ale poeţilor lui. Nu doar ale acelora care sunt sau i-au fost pentru o vreme locuitori, ci şi ale celor trecători de-o clipă, cărora le-a îmbolnăvit pentru totdeauna sufletul cu farmecul lui, locuindu-le la rându-i imaginaţia. Clujul poeţilor e o aşezare fără contururi precise, o sumă de arcane interioare, dar care se arată a fi mai mult decât atât. Clujul poeţilor străbate, cu anii şi anotimpurile sale, anii şi anotimpurile fiecăruia. El e al fiecăruia şi al nimănui. E făcut din nostalgii, din regrete, din fericiri şi amărăciuni, din neîmpliniri existenţiale pe care le plăteşte în numele oamenilor, din iubiri pe care le sărbătoreşte în numele aceloraşi. El e deopotrivă carpe diem şi eheu fugaces, juvenes dum sumus şi memento mori. Dar mai presus de toate, o nesfârşită poveste de dragoste orfică, povestită şi repovestită de fiecare protagonist al ei. Clujul cu străzile şi pieţele lui, cu statuile şi clădirile sale, cu universităţile, cu cafenelele şi birturile sale, cu Feleacul şi Someşul lui şi cu podurile acestuia, Clujul estudiantin, Clujul boemei, Clujul oamenilor – palpită în aceste poeme semnate de poeţi români şi străini. În fine, ca orice antologie, Clujul poeţilor nu este una exhaustivă, ci una făcută după puterile noastre şi înţelegerea autorilor care au dorit a ne fi părtaşi, menită a da mărturie despre acea legătură interioară, plină de tandreţe, stabilită între bătrâna urbe transilvană şi poeţii săi şi a-i îndemna şi pe alţii să încerce o asemenea întreprindere. Poemele care „povestesc” Clujul sunt mult mai multe. În această antologie, fiecărui poet poemul său. Celelalte rămân la îndemâna doritorilor.
Cărți,multe cărți.
