Noaptea lui Thomas Kuhn Cînd Thomas Kuhn a început să scrie Structura revoluţiilor știinţifice își contempla căsnicia destrămată în biroul cu tapete albastre care nu lăsau niciun loc din perete neacoperit. A văzut cum îi pleacă soţia și îi venea să arunce cu scrumiera, un obicei din universitate pe care-l avea cînd dezbaterile cu colegii filosofi deviau în non-sens. Întreaga viaţă îi devia în non-sens și acum se afla într-un birou cu tapete albastre, un Univers în care Soarele e cel care se rotește în jurul Pămîntului. Pînă într-o noapte cînd a văzut punctele luminoase de pe cer, ceea ce demult, în altă paradigmă erau decoraţii divine pe boltă, acum însemnau altceva, corpuri cerești din hidrogen și heliu, la mii de ani lumină distanţă, curbînd spaţiul, timpul și lumina, schimbînd poate și cursul evenimentelor, posibilităţi infinite. Pe stradă, cîţiva cheflii rîdeau și ciocneau halbe și chiar dacă Thomas Kuhn nu bea, damful lor i-a inspirat bucurie, temelie pentru o nouă paradigmă în care lucrurile în sfîrșit capătă sens.
Cărți,multe cărți.
