Bacovia: modernismul periferic

„Eseul lui Andrei Doboş deschide o privire proaspătă asupra unuia dintre cei mai comentați poeți ai modernismului românesc, George Bacovia, și, făcând aceasta, desenează o hartă a receptării lui - în reuşitele ca şi în nereuşitele sale. Cu o finețe răbdurie, de arheolog pornit să descopere contururi coerente in straturile constituite de istoria poeziei românești amestecand prejudecăţi cu mişcătoare metode critice, respectiv cu posturi interpretante mai importante decât obiectul interpretării, cu o delicatețe a gestului comentator ce redă ideii poetice forța ei originală, fărâmițată în timp - el traversează istoria receptării lui Bacovia, la fel cum îl urmăreşte pe scriitor „flanând” printr-o lume ale cárei experimente, încercări și refuzuri sunt și nu sunt congruente proiectului său poetic. Avem sub ochi spectacolul, de superioară inteligență, al unor coridoare de oglinzi, în care poetul și comentatorii săi sunt reificați în aceeaşi mişcare interpretativă, decalară, niciodată una singură - niciodată perfectă.” JOANA BOT „Aşteptat de ceva vreme, studiul lui Andrei Doboș confirmă potențialul de interes al poeziei lui Bacovia în rîndul noilor promoţii de poeți și critici. Poet douămiist notabil, autorul işi dă, cu el, examenul de maturitate deplină ca teoretician şi critic nu doar al poeziei bacoviene, ci și al modernității asociate. Rara avis în interiorul propriei generații, preocupate mai ales de versantul colectiv” al literaturii, el asociază demersul de tip author oriented cu cel problem oriented într-o post-monografie al cărei protagonist joacă pe o scenă mai mare decit cea a literaturii române. Avizat şi in plan istorico-literar, cu close reading-uri retorico-stilistice subtile şi radiografii metacritice experte, Andrei Doboș face un pas mai departe în receptarea bacoviană, relansîndu-l pe poetul Plumbului pe orbita conceptuală a unui „modernism periferic” cu portanță transnațională. Aproape fiecare (sub)capitol conține inovații interpretative, vădind ceea ce aş numi un spirit de finețe teoretică. Ideea poetului „flaneur periferic", stimulată de Walter Benjamin, prilejuieşte doar una dintre deschiderile acestei cărți excelente. Critica douamiistă are acum un Bacovia al ei, într-un volum competitiv la nivel transgenerațional.” PAUL CERNAT