Ediția a II-a „Auzisem vorbindu-se despre lumi în întregime dispărute, de imperii scufundate laolaltă cu toate popoarele și zămislirile lor; scoborâte în străfundul inexplorabil al veacurilor împreună cu zeii și cu legile lor, cu academiile și științele pure și aplicate, cu gramaticile, cu dicționarele, cu clasicii, cu romanticii și cu simboliștii lor, cu criticii și cu criticii criticilor lor. Știam prea bine că întreg pământul ce se vede este făcut din cenușă, că cenușa înseamnă ceva. (…) Atâtea orori nu ar fi fost cu putință fără atâtea virtuți. A trebuit, neîndoielnic, multă știință pentru a ucide atâția oameni, pentru a risipi atâtea bunuri, pentru a nimici atâtea orașe în atât de puțin timp; dar au trebuit nu mai puține calități morale. A ști și A trebui, sunteți, așadar, suspecte?” Paul Valéry „Am considerat potrivit să adăugăm, la textele publicate în ediția Gallimard, altele două, unul în chip de cap al volumului, „À mes amis Roumains”, și un al doilea, „La renaissance de la liberté”, în finalul eseurilor. Nu numai pentru că ele se înscriu perfect în același univers tematic al „eseurilor cvasipolitice”, dar mai cu seamă pentru că ambele texte, între ultimele semnate de Valéry, au o valoare cu totul deosebită, sporită de încărcătura mesajului pe care îl conțin, pentru cititorul român. Bunul hazard – sau, cine știe, doar el? – a făcut ca, în ultimele sale pagini scrise, acest înalt spirit al culturii franceze și europene să-i cheme pe „prietenii români ai Literelor Roșii” – totuși, nu trebuie ignorat acest adjectiv pus de Valéry, întâmplător, oare?, sau în temeiul unei intuiții pe care blestemul sau doar ironia, încă o dată ea, ori „boicotul istoriei” l-au adeverit, din nefericire – să-i cheme, așadar, pe prietenii români ai literelor la o reflecție adâncită, și stând sub semnul urgenței, asupra rostului și sorții culturii. Vom avea, oare, înțelepciunea, noi, între ceilalți europeni, să răspundem acestui apel și strigătului îngrijorat al lui Paul Valéry?” Marius Ghica
Cărți,multe cărți.
