Am trait un moment de profunda revolta la inceputul acestui an. Au fost multe dezbateri dificile in Grupul socialist; niciuna care sa-mi creeze insatisfactia si tristetea pe care mi le-au generat dezbaterea despre recunoasterea Kosovo. Nu dezbaterea in sine. Ea a fost, as putea spune, excelenta; interventii multe; argumente si mai multe; concluzii individuale bazate pe valori si principii, in majoritatea lor. Ceea ce m-a uimit a fost concluzia finala, dupa ore intregi de discutii. Noi, socialistii, vom saluta declararea unilaterala a independentei si sustine recunoasterea noului stat. Venea impotriva si parea luata in ciuda ratiunilor invocate pana atunci de cei mai multi. Asa voiau unii dintre lideri, ?interesele de stat? au primat, a fost o greseala de rationament?! Nici nu are importanta explicatia. Mi-am amintit doar cu neplacere de situatii similare petrecute acasa, la Camera Deputatilor. Asemenea intamplari reprezinta subminari periculoase ale spiritului democratic; cand se petrec in parlament, sunt si mai grave. Pana atunci, nu le observasem in grupul nostru de la Bruxelles; cred ca lipsa lor fusese principalul argument care m-a facut sa prefer intotdeauna, fara ezitari, activitatea la Parlamentul European celei din tara.
Cărți,multe cărți.
