Pruncuciderea constituie infractiunea care contrazice instinctul matern si datoria sacra de reproducere, cat timp, erosul ca forma a instinctului de conservare,constituie cea mai naturala si accesibila posibilitate de a iesi din precaritatea si temporalitatea mortii si a aspira catre transcendenta, alaturi de frica, foame si aparare, forme ale aceluiasi instinct de conservare (Noica). In acelasi timp pruncuciderea constituie si infractiunea cea mai monstruoasa dearece se exercita asupra unei fiinte fragile - fruct al erotismului - si asupra unei persoane lipsite de aparare. In antichitate pruncuciderea era pedepsita la fel de sever ca orice omor. Legile medievale nu distingeau nici ele intre infanticid si orice alta omucidere, desi faptul ca unele din acestea prevedeau o pedeapsa mai grava pentru pruncucidere ar putea ilustra contrariul. Cesare Beccaria, combatand cu vehementa legiuirile feudale a fost promotorul ideii ca mama naturala trebuie pedepsita mai bland. El avea in vedere pe mama care in urma unui viol sau in alte imprejurari deosebite dadea nastere unui copil si care se vedea in alternativa: dezonoarea sau uciderea copilului. Pruncuciderea ca si celelalte infractiuni contra vietii consta intr-o fapta de pericol social deosebit de grav prin care se cauzeaza moartea unei fiinte umane si anume a copilului nou-nascut din cauza unei situatii de natura neuro-psihica (tulburare pricinuita de nastere).
Cărți,multe cărți.
