In baza studiului intreprins, se subliniaza ideea ca in noile conditii, politicul, compartiment in care poporul roman se dezvoltare timp indelungat in entitati politice diferite, era chemat sa actioneze ca factor de initiativa, de presiune, in vederea consolidarii unitatii politice, prin unificarea legislatiei, cu apropierea realitatilor din toate domeniile, nu ca o contopire mecanica, uniformizatoare, pripita sau brusca, ci prin una fireasca, evolutiva. Aceasta unificare avea si menirea de a contribui la eliminarea particularitatilor administrativ institutionale regionale si sa devina o parghie puternica, menita sa impulsioneze procesul imperios de refacere si dezvoltare economica a tarii, de modernizare a structurilor economice, politice si culturale ale Romaniei intregite.Lucrarea pune in lumina in analiza institutiilor politice din acesti primi ani de dupa Marea Unire si varietatea luarilor de pozitie cu privire la unificarea institutionala, mai ales in Parlament, el insusi exponent al Unirii, si in publicistica, cu practica mentinerii pentru un timp relativ scurt al unor legiuiri specifice doar unor regiuni care s-a interferat cu extinderea tacita sau expresa a unor legi din vechea Romanie spre noile provincii unite cu patria mama. O mare insemnatate in inchegarea acestui proces complex l-au avut si aplicarea marilor reforme: cea electorala si cea agrara.
Cărți,multe cărți.
