Scrierile lui Evagrie Ponticul (secolul IV) stau la originea misticii creștine. Întemeiate pe o experiență duhovnicească nemijlocită, ele au inspirat generații de monahi și credincioși. În centrul viziunii teologice evagriene se află noțiunea de apatheia, „nepătimire”, „purificare” psiho-somatică, de unde începe urcușul minții către cunoașterea divinității. Tot lui Evagrie i se datorează sistematizarea „gândurilor rele” ( logismoi) într-o listă care va deveni faimoasă: cele șapte păcate capitale. La origine însă, așa cum se poate vedea în Tratatul practic, cele șapte păcate erau opt. Evagrie acordă o atenție deosebită acediei, maladie specifică monahului retras în pustiu, care avea să devină cea mai răspândită maladie a omului modern: depresia. Cele două capodopere, traduse, introduse și comentate de un specialist în domeniu, fac parte din tezaurul culturii europene.
Cărți,multe cărți.
