Adevărata viaţă cere curaj, riscuri şi avânt. „Dacă vrei să-ţi mântuieşti sufletul”, spune Hristos, care în limbajul biblic înseamnă „viaţă”, „atunci trebuie să-l pierzi”. Doar când pierzi poţi găsi. Trebuie să pierzi, să vii în conflict cu minciuna vieţii tale, ca să găseşti adevărul sufletului tău. Viaţa nu însemnă doar respiraţia care trece prin pieptul nostru, ci ceva mai adânc, ceva mai esenţial şi veşnic: ceea ce îţi dă sens şi bucurie, când se luminează de ziuă şi spui: „trăiesc cu un scop”, când se înserează şi Îl slăveşti pe Dumnezeu pentru toate cele pe care le-ai trăit astăzi cu plinătate. Bukai menţionează o întâmplare frumoasă, spunând că exista un cimitir în care pe morminte nu scria la câţi ani a murit fiecare, ci câţi ani a trăit cu adevărat. Asta este important. Cât trăim, nu cât supravieţuim. Însă de ce refuzăm să trăim? De ce murim încet? De ce nu schimbăm nimic? De ce repetăm aceleaşi greşeli, cădem în aceleaşi patimi, Trăieşte! 37 reproducem purtări şi obiceiuri care ne distrug? Nu trăim darul lui Dumnezeu care se numeşte viaţă, nu ne bucurăm de harul şi bucuriile lui Dumnezeu. Respirăm, da, dar nu trăim.
Cărți,multe cărți.
