Introducere generală în studiul doctrinelor hinduse

Este astăzi o evidență, cel puțîn pentru acei (chiar dacă puțini) care mai au „intelletti sani”, că volumul Introducere generală în studiul doctrinelor hinduse este o carte fundamentală nu numai pentru cunoașterea tradiției hinduse, prima din acest ciclu al umanității de la care ne-au rămas texte scrise esențiale, ci și pentru definirea și caracterizarea diferitelor domenii ale științelor sacre, că și pentru precizarea noțiunilor și termenilor definitorii ai oricărei cunoașteri tradiționale. Chiar dacă Rene Guenon a mai scris articole și cărți având ca temă diferitele aspecte ale tradiției hinduse, Introducere generală în studiul doctrinelor hinduse este o carte de început pentru orice studiu teoretic al tradiției universale, înlăturând erorile și confuziile care domneau și mai domină încă părerile orientaliștilor, a căror erudiție se bazează pe cercetări istorice și informații exterioare, în timp ce Guenon privește lucrurile din miezul lor spiritual, că unul care a avut o legătură profundă, dacă nu chiar misterioasă, atât cu tradiția hindusă, cât și cu cea universală, intuind legătură lor cu Tradiția primordială.   Vom încerca să schițăm principalele aspecte ale acestor tradiții care preced în carte expunerea liniilor esențiale ale hinduismului. Constatând deosebirea dintre civilizațiile orientale și cele occidentale, Guenon socotește că diferența e datorată faptului că Orientul a păstrat doctrinele metafizice tradiționale, în timp ce în Occident ele s-au degradat sau chiar s-au pierdut. Această diferența începe să apară odată cu desacralizarea gândirii grecești și a antropomorfizarii artei grecești, când zeii sunt uitați sau excesiv umanizați, iar spiritualitatea este înlocuită cu un raționalism discursiv care a ucis mitul și simbolul. Aceste trăsături s-au transmis apoi, prin Imperiul roman, și civilizațiilor europene, odată cu așa-zisă Renaștere, chiar dacă Evul Mediu creștin a întârziat cu peste un mileniu desacralizarea lor.   Datorită acestui mod diferit de gândire și expresie au apărut rupturi între metafizică și filozofie, că și între această și teologie. În același timp s-a pierdut deosebirea între ezoterism și exoterism, ducând la suprimarea misterelor care își bazau inițierile pe doctrina interioară și ritual secret. În paralel, gândirea și limbajul simbolic al Orientului și miturile, care foloseau mai ales oralitatea, au fost înlocuite, cum spuneam, cu gândirea raționalist-empirică a Occidentului care a deschis drumul unei civilizații tehnologice desacralizante și până la urmă dezumanizante. - Se poate vedea din această foarte succintă prezentare cât de diferită de Occident este perspectiva gândirii lui Guenon, care este în fond gândirea tradițională imemorială, și cât de apropiată de înțelegerea civilizațiilor orientale.