Îndatoririle creștinului față de sine însuși

„Îndatorirea creștinului față de sine însuși stă în aceea ca el să nu slăbească, cu ajutorul lui Dumnezeu, în nevoința credinței, și astfel să primească mântuirea cea veșnică, pe care Hristos ne‑a agonisit‑o prin moartea Sa. Că, deși credincioșii primesc în dar, numai prin har, viața veșnică, după cuvântul Scripturii: «darul lui Dumnezeu este viața veșnică întru Hristos Iisus, Domnul nostru» (Romani 6, 23), totuși se cere nevoință necontenită împotriva diavolului, a lumii, a trupului, care le pun piedici creștinilor și nu le îngăduie să ajungă la fericirea cea veșnică.  Cel ce vrea să se mântuiască are nevoie de multă osteneală împotriva acestor vrăjmași, de­oarece pe cât este de mare și de înalt Creș­ti­nismul, pe atât de multe ispite și necazuri are a suferi. Drept aceea, cu ochi neadormit trebuie păzit.” –  Sf. Tihon din Zadonsk