Scrierile lui Evagrie Ponticul (secolul IV) stau la originea misticii crestine. Intemeiate pe o experienta duhovniceasca nemijlocita, ele au inspirat generatii de monahi si credinciosi. In centrul viziunii teologice evagriene se afla notiunea de apatheia, „nepatimire”, „purificare” psiho-somatica, de unde incepe urcusul mintii catre cunoasterea divinitatii. Tot lui Evagrie i se datoreaza sistematizarea „gandurilor rele” (logismoi) intr-o lista care va deveni faimoasa: cele sapte pacate capitale. La origine insa, asa cum se poate vedea in Tratatul practic, cele sapte pacate erau opt. Evagrie acorda o atentie deosebita acediei, maladie specifica monahului retras in pustiu, care avea sa devina cea mai raspandita maladie a omului modern: depresia. Cele doua capodopere, traduse, introduse si comentate de un specialist in domeniu, fac parte din tezaurul culturii europene.
Cărți,multe cărți.
