Ce este intimitatea? Un lux? O necesitate? Un gen de tiranie, după cum susțin unii autori? Un fel de pol opus „realizării de sine” (a se vedea dezbaterea acestui subiect în Miller)? Sau este, mai degrabă, după cum vom argumenta aici, o componentă și o condiție esențială a creșterii și extinderii sinelui? În acest eseu vom încerca să oferim o definiție fenomenologică și procesuală a intimității, făcând distincție între acele procese ale intimității și sarcinile care li se asociază, precum și alte sarcini și activități înrudite ale cuplurilor și altor perechi intime. De aici vom trece la aprecierea modelului Gestalt al sinelui și procesului de sine și vom dezvolta argumentul conform căruia procesul intim este o componentă esențială a dezvoltării sinelui. Discursul nostru va fi, pe tot parcursul, acela că modelul Gestalt în sine, în mod inerent și necesar, spre deosebire de alte modele dinamice, este unul relațional în ce privește teoria, metodologia și viziunea sa asupra sinelui și naturii umane. Construind această argumentare, ne vom exprima în mod conștient și intenționat o părere diferită față de unele lucrări gestaltiste care (ca și predecesorii psihanalitici ai Gestalt-ului) s-au bazat implicit sau explicit pe un model al sinelui și dezvoltării, de tipul „autonom” sau „sine separat”. În final, având la îndemână perspectiva noastră revizuită asupra naturii și sarcinilor intimității, precum și această clarificare a implicațiilor pe care le aduce abordarea contextuală a Gestalt-ului, vom aprecia chiar sarcinile procesului intim, ca și câteva dintre neînțelegerile care apar în terapia de cuplu atunci când lucrăm din perspectiva acestui model gestaltist extins al sinelui și dezvoltării. Gordon Wheeler , PhD
Cărți,multe cărți.
