De ce oamenii nu sunt atât de naivi pe cât am crede Psihologia credulității ne explică modul în care hotărâm în cine să avem încredere și ce ar trebui să credem – și argumentează că suntem destul de buni la a lua asemenea decizii. În această carte care ne lansează numeroase provocări, Hugo Mercier demonstrează cum aproape toate încercările de persuasiune a maselor – făcute de lideri religioși, de politicieni sau de oameni din publicitate – sunt menite eșecului lamentabil. Folosind cercetări recente din științele politice și din alte domenii, mergând de la istorie la antropologie, Mercier demonstrează că povestea naivității larg răspândite, în care un public credul este ușor de indus în eroare de demagogi și de șarlatani, este pur și simplu greșită. De ce este persuasiunea maselor atât de dificilă? Mercier folosește ultimele descoperiri ale psihologiei experimentale pentru a demonstra cum fiecare dintre noi este dotat cu mecanisme cognitive sofisticate de vigilență deschisă. Folosindu-se de o varietate de indicii, aceste mecanisme ne permit să fim vigilenți când vine vorba despre convingeri dăunătoare, în timp ce suntem destul de deschiși cât să ne schimbăm opinia când ne sunt prezentate dovezile potrivite. Chiar și eșecurile – când acceptăm confesiunile false, răspândim zvonuri sau ne lăsăm convinși de leacuri miraculoase – sunt mai bine explicate ca defecte ale unor mecanisme cognitive de altfel perfect funcționale decât ca simptome ale unei naivități generale. Psihologia credulității ne arată cum filtrăm fluxul de informație care ne înconjoară, argumentează că o facem bine și ne explică cum am putea să o facem și mai bine.
Cărți,multe cărți.
