„Rod al unor îndelungi și migăloase decantări, poezia din Un an crescut la loc, cartea de debut, avea deja o patină foarte personală, includerea în clase, subclase, direcții poetice, fiind, de aceea, oarecum dificilă. Descopăr în cartea de acum aceeași dorință de autonomie, cu respect pentru cuvinte și pentru geometria spațială a scripturalului, precum și știința de a „sub-prinde”, dincolo de suprafața lucrurilor, esențe și motive sub imperativul unei urgențe existențiale. Poezia sa a câștigat în siguranță și în profunzime. În plus, o extraordinară picturalitate – versurile îți stârnesc în minte ilustrații, poemele au corporalitate, închipuind neașteptate racursiuri. Pauză de om e proiectul umanității depline, gata de arhitecturi viitoare.” (IRINA PETRAȘ) „Poezia lui Dan Breaz e altfel decât lasă persoana autorului să pară/apară în lume – adică civilizat, ceremonios, stilat, chiar cu/minte. În poezie are o mânuire liberă și provocatoare a cuvintelor, o logică poetică hrănită de un absurd sprinten și o dicție poeticească marcată de supra/realismul unei dexterități lingvistice îmbibate de multă cultură vizuală.” (MAGDA CÂRNECI)
Cărți,multe cărți.
