Amestec, hibridare, montaj de eseu, jurnal și „reportaj de idei” (așa cum îl definea cândva Michel Foucault, cu singura, dar marea diferență – epocală – că acum nu mai trebuie să ne ducem noi să căutăm ideile, ci vin ele la noi, afectându-ne pe toți deodată și laolaltă), atât extensional, cât și intensional (nerupând, așadar, apariția reacțiilor conceptuale de sursa lor din actualitatea empirică), dosar de reacții și resurse propunând și o intrare în rezonanță și în dialog cu marea efervescență intelectuală și cu excepționalele „precipitări” utopice pe care le-au prilejuit-o, global, actuala criză, cartea de față este un experiment de prospectivism perspectivist: cum ar trebui să arate „lumea de după”, adică lumea de mâine, din perspectiva crizelor pe care nu încetează să le provoace modelul lumii „de ieri” și „de azi” și în perspectiva unei lumi sănătoase, dar în care „sănătatea” să nu mai constituie un alibi pentru replieri și excluderi? Cartea de față este, așadar, și o ambițioasă încercare de „sincronizare” locală, de „branșare” la marea febră intelectuală care marchează deja, mai puțin vizibil (de) aici, actualul moment, criza de față fiind analizată și ca un foarte important „moment filosofic”, fiind marcată inițial de „cearta filosofică” dintre Giorgio Agamben și Jean-Luc Nancy, dar dovedindu-se a consacra definitiv pertinența analizelor lui Michel Foucault, de la igienismul începuturilor capitalismului până la guvernamentalitatea neoliberală actuală. „Momentul filosofic” actual este însă discutat și din perspectiva și cu instrumentele altor doi gânditori importanți, Bruno Latour și Antonio Negri.” (Bogdan Ghiu)
Cărți,multe cărți.
