In cultura globala actuala, traducerea ocupa o pozitie ambigua, fiind in acelasi timp omniprezenta si invizibila. Totul se traduce si se propaga aproape instantaneu, autorii, ideile si operele ajungand sa traiasca simultan mai multe vieti diferite in limbi si culturi diferite. Cu toate acestea, ideea de traducere continua sa fie ocultata, marginalizata, privita ca un apendice, statutul de autor al traducatorilor continuand sa ramana incert. Ipoteza cartii de fata, nascuta din marea experienta de traducator a lui Bogdan Ghiu, este ca traducerea reprezinta o cale sui generis, ireductibila, materializarea unei atitudini in acelasi timp echitabile si productive atat fata de Celalalt, cat si fata de noi insine. O cale paradoxal eliberatoare, de unde si semnificatia de manifest a acestui eseu: Totul trebuie tradus.
Cărți,multe cărți.
