Eseistica lui Claudiu Soare este nu numai precisă, dar şi capabilă de formulări spectaculoase care vor tinde spre statutul de laitmotiv. În sine sceptică şi dezamăgită de consecinţele globalizării şi ale corectitudinii politice, această gândire nu suferă de sindromul autosuficienţei îmbuibate ce caracterizează eseistica formatorilor de opinie confortabil încastraţi în sistem. Pe lângă o solidă cultură enciclopedică, atât de necesară unui eseist, acest autor polivalent dovedeşte din nou energie mentală. Aşa se face că formulări ca „un este care nu ştie să fie” nu implică deloc greoaie şi limitate „ontologii regionale”, cum ar fi spus Husserl. (Felix Nicolau)
Cărți,multe cărți.
