Niciodată nu am fost mai spiritual ca astăzi, când absolut nici o idee nu mi-a trecut prin cap, dar am privit ore în şir un biftec care mă gândea. Mă întreb aşadar din ce în ce mai sumbru cum voi sfârşi: în mizerie, alcoolic sau cu minţile rătăcite... Nu am înţeles niciodată că oamenii trăiesc într-o cultură colectivă, şi că a ţine cu inconştienţă să gândeşti de pildă ca un grec antic la Vaslui sau aiurea pe la noi înseamnă pur şi simplu să mergi printre oameni cu spatele, să-i vezi cum se duc, cum te părăsesc. Voi sfârşi, deci, privind astfel în confirmarea faptului că nu ştiu încotro se duc, dacă pleacă sau vin... Rămâi în singurătate atunci când numai trecutul pledează pentru tine. După gloria carierei, doar zgomotul aripilor târâte, pentru că prea mari crescute şi prea grele, inutile, de folos doar cu umbra, cum se zice că răsare sub ştreang mandragora când face dragoste spânzuratul.
Cărți,multe cărți.
