O viata marunta Ed.2024

• Roman finalist la Pulitzer Prize si National Book Award Patru absolventi ai unui mic colegiu din Massachusetts - debusolati, fara un ban in buzunar si sustinuti doar de prietenia si ambitia lor - se muta la New York pentru a-si face o situatie. Cei patru sunt chipesul Willem, care-si doreste sa devina actor; JB, un pictor nascut in Brooklyn care incearca sa patrunda in lumea artei; Malcolm, un arhitect frustrat angajat la o firma importanta; si Jude, o minte sclipitoare, dar un individ retras si enigmatic, in jurul caruia graviteaza toti ceilalti. De-a lungul anilor, relatiile dintre ei se adancesc si se complica, insa provocarea cea mai mare pentru ei ramane Jude, ajuns cu timpul un avocat extrem de talentat, dar din ce in ce mai instabil, cu mintea si trupul insemnate de o copilarie cumplita, de o trauma pe care se teme ca nu o va putea depasi niciodata. O viata marunta este un roman de o extraordinara forta si emotie despre legaturile indisolubile ale prieteniei si despre limitele rezistentei umane. Romanul Hanyei Yanagihara este un studiu magistral despre suferinta si prietenie, scris cu o inteligenta si o profunzime psihologica atat de neobisnuite, incat va ramane unul dintre etaloanele cu care vor fi masurate toate celelalte romane pe aceeasi tema. - Wall Street Journal Exista carti care iti arunca manusa, care te provoaca la duel. Simti nevoia de a apara personajele sau ai impresia ca autorul iti vorbeste direct tie ori vorbeste despre tine si esti fascinat si totodata speriat de ceea ce ar putea sa-ti dezvaluie. Nu exista termen generic pentru un roman care te seduce chiar in timp ce te inspaimanta, te rascoleste, te dezgusta si te istoveste. Cand termini O viata marunta, te simti ca dupa unul din marile romane realiste ruse: secatuit, dar cu mintea si cu sufletul mai treze ca niciodata. - Kirkus Reviews Exceptional... O viata marunta se transforma din portretul unei generatii in ceva mai sumbru si mai tandru: analiza profunzimilor cruzimii umane, contrabalansate de forta terapeutica a prieteniei. - The New Yorker O carte fara pereche... O viata marunta formuleaza intrebari importante despre umanism, eutanasie, psihiatrie si o serie intreaga de idei preconcepute ale modernitatii occidentale. - The Guardian O forta de patrundere uluitoare... Yanagihara are talentul de a examina cele mai josnice si cele mai frumoase extreme ale comportamentului uman cu o intensitate sustinuta, incandescenta. - The Times Literary Supplement O proza incantatorie brodata cu detalii de o finete extraordinara... Tulburatoare si transcendenta. - The Washington Post O viata marunta apare exact la momentul potrivit, anuntand o noua voce de prim rang in domeniul fictiunii literare... Este o carte mare nu doar ca numar de pagini, ci si prin forta impresionanta cu care abordeaza fragilitatea sinelui, lasand pe planul al doilea neinduplecarea spiritului. - Vogue Superb... Nu este o hiperbola daca spunem ca acest roman e o capodopera - dimpotriva, ar merita un cuvant inca si mai elogios. - San Francisco Chronicle Traducere din limba engleza de Adriana Badescu. Fragment din cartea "O viata marunta Ed.2024" de Hanya Yanagihara: "Dar, dupa Curtea cu sicomori, aceste fantezii intristatoare se rarisera, iar in a doua jumatate a celui de-al treizeci si saptelea an de viata capatase o incredere in sine cum nu mai simtise niciodata pana atunci. Ceva se schimbase; ceva se cimentase; undeva, numele lui fusese inscris in piatra. Intotdeauna avea sa aiba de lucru; se putea odihni putin, daca voia. Era septembrie si se intorcea de la o filmare, pregatindu-se sa plece intr-un turneu publicitar european; ii ramanea o singura zi de stat in oras, numai una, iar Jude ii spusese ca-l va duce oriunde vrea. Urma sa se intalneasca, sa manance impreuna, iar pe urma el avea sa urce in masina si sa se duca direct la aeroport, la cursa de Londra. Trecuse mult timp de cand nu mai fusese la New York, si chiar voia sa mearga intr-un loc ieftin si primitor, ca localul acela vietnamez cu taietei la care se duceau cand erau tineri, dar alesese in cele din urma un restaurant frantuzesc din Midtown, cunoscut pentru meniul cu fructe de mare, pentru ca Jude sa nu fie nevoit sa se deplaseze prea mult. Restaurantul era plin de oameni de afaceri, genul care isi afisau puterea si averea prin croiala costumelor pe care le purtau si prin subtilitatea ceasurilor de la mana: trebuia sa fii si tu bogat si putemic pentru a intelege ce anume transmiteau ele. Pentru oricine altcineva, dientii erau doar niste barbati in costume bleurnarin, greu de deosebit intre ei. Receptionera il duse la masa lui Jude, care venise deja si-l astepta, iar cand Jude se ridica in picioare, el se apropie si-l imbratisa strans, lucru care stia ca lui Jude nu-i place, dar pe care hotarase recent ca oricum il va face. Statura asa, tinandu-se in brate, inconjurati de barbati in costume bleumarin, pana cand el ii dadu drurnul lui Jude, si se asezara. -Te-am stingherit destul? il intreba, iar Jude clatina din cap si zambi. Aveau atatea lucruri de discutat intr-un timp atat de scurt, incat Jude chiar scrisese o ordine de zi pe spatele unei chitante, iar el rase vazand-o, insa, in cele din urma, ajunsera s-o urmeze indeaproape. Intre subiectul cinci (nunta lui Malcolm: ce vor spune la toasturi?) si subiectul sase (lucrarile la apartamentul de pe Greene Street, care era in renovare), Willem se ridica si se duse la baie, iar in timp ce se intorcea la masa avu impresia deconcertanta ca era urmarit. Fireste, era obisnuit sa fie privit si analizat, dar privirea aceea avusese ceva altfel in senzatia pe care i-o daduse, in intensitatea si in natura ei furisa, si, pentru prima data dupa mult timp, el simti ca se sfieste, constient de faptul ca purta blugi, si nu costum si ca, evident, nu-si avea locul aici. Isi dadu seama atunci ca toti ceilalti dienti purtau costum, numai el nu. - Cred ca sunt imbracat aiurea, ii sopti el lui Jude cand se aseza inapoi la masa. Toata lurnea se uita la mine. - Nu se uita din cauza hainelor. Se uita fiindca esti celebru. El clatina din cap. - Pentru tine si pentru alte cateva zeci de oameni. - Ba nu, Willem. Chiar esti celebru. De ce crezi ca te-au lasat sa intri aici fara sacou? Astia nu permit oricui sa bantuie prin localul lor daca nu e in uniforma de corporatist. Si de ce-ti inchipui ca ne aduc atatea aperitive? Nu pentru mine, poti sa fii sigur, zise Jude, iar el rase. Dar de ce ai ales tocmai restaurantul asta? Credeam ca vrei sa mergem undeva in centru. El ofta. - Am auzit ca au un sashimi bun. Si ce vrei sa zici: aici e tinuta obligatorie? Jude zambi iar si se pregatea sa-i raspunda, cand unul dintre barbatii discreti in costum albastru se apropie de ei, vizibil stanjenit, si se scuza pentru deranj. - Am vrut doar sa va spun ca mi-a placut mult Curtea cu sicomori, rosti el. Sunt un mare admirator al dumneavoastra. Willem ii multumi, iar barbatul, mai varstnic, pe la cincizeci si ceva de ani, se pregatea sa mai spuna ceva, cand il vazu pe Jude, il recunoscu si se uita la el cateva momente, evident repozitionandu-l in minte, actualizand ceea ce stia despre el. Deschise gura, o inchise la loc si-si ceru scuze inca o data, dupa care pleca. Jude ii zambise tot timpul, senin. - Mai, mai! exclama el dupa ce individul se retrase in graba. E seful serviciului contencios de la una dintre cele mai mari firme de avocatura din oras. Si, aparent, un admirator al tau. Acum te-ai convins ca es ti celebru? - Daca etalonul celebritatii e sa fii recunoscut de douazeci si ceva de absolvente de la scoala de design vestimentar si de avocati batraiori, atunci, da, m-am convins, replica Willem, si incepura amandoi sa chicoteasca si sa rada ca niste copii, pana cand reusira sa se controleze din nou. - Numai tu poti sa apari pe copertele revistelor si sa nu crezi ca esti celebru, spuse Jude apoi, privindu-l afectuos. Dar Willem nu se aflase in lumea reala cand fusesera facute fotografiile acelea; fusese pe platourile de filmare, iar pe platou oricine se poarta ca si cand ar fi celebru. - E altfel, ii raspunse el lui Jude. Nu stiu sa-ti explic cum."