Moscova era ca o femeie care murise deja, insa copiii din pantecul ei mumificat erau inca in viata. La douazeci de ani dupa ce al Treilea Razboi Mondial a sters omenirea de pe fata pamantului, lumea e un cimitir urias din care se hraneste rugina. Incercand sa se fereasca de radiatiile bombelor atomice, supravietuitorii ai rasei umane se tarasc prin tunelurile metroului din Moscova. Artiom insa refuza sa creada ca lumea e cu adevarat pustie. Si daca, totusi, nu sunt singuri? Cum altcumva poate fi guvernat omul nostru? Trebuie sa i se distraga atentia tot timpul. Dirijat, ca sa zic asa. Are nevoie sa i se impuna o idee oarecare. Are nevoie de dusmani inventati pentru el, in permanenta! Metroul moscovit a fost dintotdeauna un loc legendar, care lâa inspirat pe Dmitri Gluhovski sa creeze o epopee fantastica! - Serghei Lukianenko Un spatiu inchis al autoclaustrarii, care traieste cu frica unui razboi total si inchide ermetic toate usile, izolanduâse de Occident. - Serghei Medvedev, jurnalist Forbes Gluhovski are multe de spus despre natura umana si cu toate ca trilogia lui este mai degraba sumbra si nihilista, exista un sambure de umanitate ce straluceste pana la sfarsit, chiar daca stins. - emagill Gluhovski face din metroul rusesc o lume extrem de spectaculoasa! - Moscow Times Dmitri Gluhovski transforma metroul moscovit in ultimul refugiu al umanitatii. Trilogia lui a atins la coarda sensibila tanara generatie si din afara spatiului rus. - Deutsche PresseâAgentur Un final excelent. Miâar placea sa citesc si Metro 2036 (daca Dmitri va decide vreodata sâo scrie). - alexandrabemm Ultima carte din trilogie nu dezamageste. Artiom continua sa caute, desi multi ii stau impotriva, un drum catre suprafata si un loc in care sa traiasca din nou la lumina. - theâpinkâmoose Un taram fantasmagoric minunat si original. Un roman excelent! - Spiegel Traducere din limba engleza de Silviu Genescu. Fragment din romanul "Metro 2035" de Dmitri Gluhovski: "Escorta armata era stricta: aveau grija ca Artiom si Homer sa nu dispara niciunde, impungandu-i in spate tot drumul de la statia liniei radiale pana la Linia Circulara. Apoi ii oprira si lasara sa astepte langa o usa metalica mica, decupata intr-un perete de piatra alba. Dupa zece minute, fura chemati. Trebuira sa se aplece, iar si iar: sediul serviciului parea ca fusese conceput pentru Morloci. Insa generatia nascuta deja in subteran era pipernicita si-ar fi incaput aici perfect. Doi barbati erau instalati confortabil intr-o incapere mica. Primul avea fata rotunda, impresionanta, ochelari rotunzi, dar era mai degraba plesuv; restul trupului ii era ascuns in strafundurile unui pupitru masiv si lustruit. Parea ca acolo nu se gasea nimic, in afara de capul pe deplin autonom. Al doilea omulet nu avea nimic interesant de aratat. - Adjunctul conducatorului statiei Prospekt Mira, Linia Circulara, Serghei Sergheevici Rojin, al doilea spuse barbatul, facand un gest respectuos spre cel cu fata rotunda. - Ascult, zise fata-rotunda cu glas sobru si adanc. - Lucrurile stau asa, Serghei Sergheevici. Oamenii astia vor s-ajunga in Hansa. Au vize, spuse Lioka. Capul cu ochelari se incrunta posac, indreptandu-si nasul grasut spre el, si inspira zgomotos. Simtind un iz, se stramba intr-un spasm brusc. Se parea ca brokerii nu erau primiti prea des in biroul acesta. - Pana la alte instructiuni, intrarea pe teritoriul Hansei nu se aproba si punct! proclama Rojin. Asta era de rau. - Asadar, nu exista optiuni? intreba Artiom morocanos, insa. Lioka il tistui. - Nu exista optiune mai directa, decat mituirea unui oficial, si sa nu mai indrazniti asta inca o data, e clar sau nu? declara amenintator capul lui Rojin. Intr-un moment cand toti oamenii din metrou sunt afectati, pur si simplu n-aveti niciun drept! De asta am instituit carantina, altfel intreaga situatie ne-ar putea scapa din mana. Pricepeti asta, sau nu? Si daca am fost pusi aici ca sa mentinem ordinea, atunci o sa mentinem ordinea si-o s-o tinem cum se cuvine, pana la sfarsit, pentru ca stiti care-i miza! Masuri de control fitosanitar. Mucegai, ca sa vezi! Discutia aceasta s-a terminat. Se opri din vorbit si linistea se instala in incapere, de parca refuzul fusese inregistrat din timp, pe o caseta: se derulase pana la capat si se oprise cu un clic; nu mai urma niciun fel de muzica. Rojin ii ardea cu privirea pe Artiom si Lioka prin lentilele groase ale ochelarilor sai, iar tacerea se tot aduna, ca si cum astepta ceva de la ei."
Cărți,multe cărți.
