Abatorul fericirii

Aceasta nu este un volum de poezii Aceasta este o Antipoezie Intr-o Antiarta Cu un Antilirism Si o Antirima Avand un Antivers Si o Antieseistica Cu un Deprimism necrofil Pentru o societate Antiumana El este o poezie rupta-n optzeci de bucati Se nasc cadavrele din carnea putrezita a mizeriei emotionale In Abator se taie fericirea in bucati de plumb depresogene Preadamitii isi pierd in animale ultima farama de credinta Iar in epifania nocturna a vietii, creaturile isi urla moartea-n chin. Se atarna in carlige ruginite nemurirea ultimei cine de taina Unde sangele se bea din pocalul abisal al finitudinii eterne Hranind infernul presupus al vietii cu carnea vesteda din vid. In farfurii se gusta dulce, avorturi din comoara constiintei, Se gusta oamenii intre ei, taind din sufletele zeilor apusi Bucati din frageda necrofilie, unde saliva se scurgea in conflagratii Si ambrozia de fiere isi scalda intelepciunea in nihilismul soptit Iar in constructul fiintei se gangrena un carnivor lihnit de moarte. Prin minte mai atarna doar cadavre incoltite de pofta muribunda Ce umple demonii launtrici in faze neuitate ale crimelor pasionale Sufletul lasat in sanatoriu, se umple si el doar de-o boala necurabila Si in inima se naste ura infinita din abisul defect al maternitatii. Nastem doar fiii morti ai propriei goliciuni transpusa in nulitate Pierduti in umbra vietii ne ofilim creatia avortata in cosciug Ca niste lesuri transcendente prelinse intr-un altar sub flacari Iar fericirea absorbita in Abator, vomeaza fierea omului modern. Influentat deopotriva de Memento mori si de Canturile lui Maldoror, Abatorul fericirii ne aduce in "singura sala de curs care conteaza, spre a-l cita pe Thomas Bernhard . Chetreanu descrie o lume in care viata e mai moarta decat moartean sau "o crima naste o alta crima spre o alta crima in inima unei crime", in care "exista doar tehnologia robotizarii fiintei", iar "libertatea de gandire a fiintei si creativitatea" sunt "atarnate in carlig". La fel ca acum 140 de ani, calatorim cu nava Demeter spre un teritoriu in care nihilismul activ se confrunta cu varianta sa pasiva: dar oare vointa de putere nu este doar o deghizare a vointei-de-moarte? In carligul de la abator suntem noi, noi ce manevram satarul. - Stefan Bolea