Poezii

La aparitia in 1893 a primului sau volum de versuri, Balade si idile , Cosbuc era deja un creator ajuns la maturitatea expresiei poetice. Siguranta tonului completeaza gustul pentru mentalitati traditional-rurale, sau, mai exact, folclorice, pe care le "prelucreaza stilistic". De aici izvoraste autenticitatea vocii sale, un nou clasicism, de nuanta populara. Un alt Cosbuc citim in paginile de inspiratie istorica. Totusi, daca reintram in analiza functiei socio-politice a literaturii, este evident ca mitizarea patriotica si nu recuperarea unui fior national este miza autorului Cantecelor de vitejie. - Lucian Pricop Multe din poeziile lui Cosbuc debuteaza cu o atenta enumerare a circumstantelor. Nimic nu este intamplator: oamenii, natura intreaga colaboreaza la realizarea unui decor si a unei stari de spirit, care anunta de fiecare data ceva important. […] George Cosbuc regizeaza, cu atentie si subtilitate, fascinantul spectacol al vietii, al existentei tuturor, punand accentul pe momente pe care, de multe ori, cititorii nu sunt capabili sa le vada tocmai din cauza "evidentei" lor. Obisnuiti sa vada in Cosbuc un poet al taranimii, un cantaret al neamului, un autor de imnuri adresate naturii sau vitejiei unor eroi, cititorii romani sunt adeseori sclavii unor prejudecati, nefiind capabili sa caute, sa aplice poeziei un alt registru de lectura decat cel care le-a fost oferit, la un moment dat. Considerat de unii un poet desuet, Cosbuc ar putea fi re-valorizat, cel putin la nivelul unei lecturi non-savante, prin apetenta sa deosebita pentru spectacol, pentru capacitatea sa de punere in scena a imediatului, a faptului divers, a trairii simple. - Lucian Pricop