Sa-ti vorbesc acum, crestine, de cea mai neghioaba dintre credintele desarte ale lumii, de credinta in puterea vrajitoriilor. Ca ar fi duhuri necurate - si ai vazut ca nu sunt - si c'ar avea putere mai mare decat omul, si ai vazut ca n'o au, asta tot nu e asa nebunie mare. Dar sa crezi ca omul poate avea puteri peste fire si peste mintea de om, asta e nebunie vrednica de plans. Hai sa zicem, ca ar fi duhuri si nu le cunosti firea si puterea, dar firea omului n'o cunosti? Si puterea lui nu i-o stii? Om esti, romane si stii bine cat poate omul, apoi de ce sa crezi copilareste ca alt om poate purta din mana ori din gura norii cu piatra? Ca poate duce pe prajina, prin vazduhul paserilor, pe cate un iesit din fire? Ca poate baga boale in om si le poate scoate din el numai cu gandul, peste zece sate? Ce te lasi prostit asa, de cate le auzi! La balci cunosti si tu ca parlitul care inghite sabii si scoate panglici pe nas, o face cu smecherie si ca nu-i adevarat si ca insala si el cum poate lumea, ca sa-si scoata o ticaloasa bucata de paine. Apoi sa stii ca toate vrajitoriile babelor si ale zodiasilor sunt mai pe jos decat ale nevoiasului din balci, caci el ti le face pe fata, dar babele tot in taina, ca acei ce masluiesc cartile pe sub masa. Daca pot face minuni si lucruri de spaima, sa le faca pe fata, ca asa e cinstit.
Cărți,multe cărți.
