Intoarcerea acasa

Cand lasi totul in urma, speranta unui nou inceput este posibila. Trevor Benson n-a avut niciodata de gand sa se intoarca la New Bern, in Carolina de Nord. Dar explozia unui obuz de mortier in fata spitalului in care lucra l-a lasat cu o infirmitate si a fost trimis acasa din Afganistan. In aceste conditii, casuta darapanata lasata mostenire de bunicul lui poate fi locul potrivit ca sa se recupereze. Ingrijind stupii pe care bunicul lui ii iubea atat de mult, Trevor nu este pregatit sa se indragosteasca de o localnica, insa, chiar de la prima lor intalnire, simte o legatura stranie cu ajutorul de serif Natalie Masterson. Ea pare sa-i impartaseasca sentimentele, dar ramane frustrant de distanta, iar Trevor se intreaba ce ascunde. Existenta lui in New Bern este complicata de Callie, o adolescenta care traieste in parcul de rulote din apropiere. Trevor spera ca fata sa poata elucida misterul mortii bunicului lui, dar ea nu-i ofera multe indicii pana cand, intr-o situatie de criza, el se vede nevoit sa descopere adevarul despre trecutul lui Callie, care are o legatura mult mai stransa cu batranul decat si-ar fi imaginat nepotul. In incercarea de a descifra secretele lui Natalie si Callie, Trevor va invata ce inseamna dragostea si iertarea si faptul ca, in viata, trebuie sa ne intoarcem din cand in cand acasa. In aceeasi masura o drama de familie si o poveste de dragoste (...) Daca si voi incercati, la fel ca Trevor, sa va concentrati pe ceea ce este important in viata voastra, Intoarcerea acasa este acea lectura induiosatoare pe care ati asteptat-o. - BookPage Secrete, seductie si iertare, iata ingredientele unei povesti de care nu va veti satura. - CNN Underground Traducere din limba engleza de Diana Dorobantu. Fragment din cartea "Intoarcerea acasa" de Nicholas Sparks: "- Nimic nu este departe in New Bern. - Stiu, dar petrec atat de mult timp la volan cand sunt la serviciu, incat ma satur de condus. - Ai condus pana aici si eu stau destul de aproape de Trading Post. - La Trading Post nu sunt fete de masa si lumanari. Am chicotit. Am continuat sa merg in amonte, copacii aplecandu-se de pe maluri, iar apa intinzandu-se in fata ca o masa de biliard. Ici si colo, vedeam din cand in cand docul napadit de buruieni si putrezit, strapungand paraul. Deasupra noastra, se invartea un vultur pescar. Natalie continua sa stea langa mine si aveam senzatia ca se schimbase ceva intre noi. Din cand in cand, lua cate o inghititura de bere si ma intrebam daca intalnirea noastra o agita. Se vedea cu altcineva? Inca mi se parea probabila aceasta varianta, dar, daca era asa, de ce venise astazi sau de ce luase cina cu mine? Pentru ca era plictisita sau nefericita? Sau, pur si simplu, se simtea singura? Si cum era el? De cat timp erau impreuna? Mai era posibil si sa fi fost curioasa in legatura cu aligatorii si sa ma considere doar prieten, dar atunci de ce statea atat de aproape de mine? Stia ca eram atras de ea. Bunul-simt spunea ca, daca faci o invitatie la a doua cina in tot atatea weekenduri, inseamna ceva mai mult decat a-ti dori o simpla prietenie, si totusi fusese de acord sa ne intalnim din nou. Daca era intr-adevar intr-o relatie cu altcineva, cum ii explica absenta ei azi? Locuia in alta parte? Era angajat in armata si transferat in alta parte? Ca de obicei, nu aveam raspunsuri. Paraul continua sa se ingusteze pana am ajuns la debarcader si am intrat in Padurea Nationala. Pe doc, am vazut un tata si un fiu pescuind; ne-au facut cu mana cand treceam pe langa ei. Desi nu bausem decat jumatate din bere, deja se incalzise. Aplecandu-ma peste balustrada, am varsat restul continutului si am aruncat sticla goala in cosul de gunoi din cabina pilotului. - Cat mai e? ma intreba, apoi se intoarse catre mine. - Aproape am ajuns, am raspuns. Cateva minute. Trecand de ultimul cot, am inceput sa incetinesc barca. In varful copacului, am observat unul dintre vulturii care stateau in cuib, desi perechea sa nu era prin preajma. In fata, pe partea opusa a paraului, in poienita mocirloasa, erau doi aligatori care stateau la soare. Erau tineri, neavand mai mult de un metru si jumatate de la bot pana in varful cozii, dar tot era un mare noroc."