Razboiul batranilor. Seria Razboiul batranilor Vol.1

Razboiul batranilor este primul volum din seria Razboiul batranilor . • Finalist al Premiului Hugo in 2006. In ziua in care a implinit 75 de ani, John Perry a facut doua lucruri. Mai intai, a vizitat mormantul sotiei, apoi s-a inrolat in armata. Vestea buna este ca oamenii au cucerit, in sfarsit, stelele. Vestea proasta este ca planetele potrivite pentru a fi locuite sunt putine, iar rasele de extraterestri cu care ne luptam pentru ele sunt numeroase. Asa ca luptam. Pentru a apara Pamantul si pentru a cuceri noi teritorii in spatiu. Departe de casa, razboiul continua de zeci de ani si Fortele Coloniale de Aparare cauta intotdeauna noi recruti. Toata lumea stie ca atunci cand ajungi la varsta pensionarii te poti inrola in FCA. Recrutorii sai nu cauta tineri, ci oameni cu toata experienta si cu toate cunostintele acumulate intr-o viata. Odata inrolat, esti luat de pe Pamant si nu te mai poti intoarce niciodata. Vei lupta doi ani pe front. Si, daca vei supravietui, vei fi recompensat cu o casa pe una dintre planetele-colonii greu castigate. John Perry profita de oferta si pleaca la razboi, fara sa aiba habar ce il asteapta acolo. Pentru ca atat adevarata lupta, la ani-lumina de casa, cat si transformarea prin care va trece sunt mult mai grele si mai ciudate decat orice si-ar fi putut imagina. Meritul lui Scalzi nu este numai acela ca a scris o poveste extraordinara, ci si ca a revitalizat un subgen literar care parea ca nu mai are nimic de spus. Razboiul batranilor este, din punctul meu de vedere, cea mai buna serie military science-fiction. - Marian Coman, redactor-sef Armada Traducere din limba engleza de Marian Truta. Fragment din cartea "Razboiul batranilor. Seria Razboiul batranilor Vol.1" de John Scalzi: "Nu era o chestie personala.Ceilalti nou-veniti, Watson, Gaiman si McKean, cu totii au avut parte de acelasi tratament, care avea la baza doua lucruri simple. Primul era acela ca nou-venitii ii inlocuiau pe cei vechi, care "plecasera". Iar "plecat" insemna "mort". Din punct de vedere strict formal, soldatii erau ca dintii de lapte. Cadea unul, aparea altul. Dar la nivel de pluton, nou-venitii inlocuiau un prieten. Un camarad, pe cineva care a luptat si a invins si a murit. Ideea ca tu, oricine ai fi fost, ai fi putut inlocui un camarad sau un prieten plecat era neplacuta pentru cei care il cunoscusera. Al doilea lucru era, evident, legat de faptul ca pana atunci nu ai mai luptat nicaieri. Pana nu treci de botezul focului nu esti unul de ai lor. Nu ai cum sa fii. Nu este vina ta. Se poate corecta imediat. Dar pana nu ajungi pe campul de lupta, esti un oarecare. Un nimeni care ocupa locul unui om mai bun decat tine si care a fost acolo, printre ei. Am observat aceasta diferenta imediat dupa batalia impotriva fortelor Consu. Au inceput sa-mi spuna pe nume. Ma chemau sa stau la masa cu ei. Eram invitat sa joc biliard sau pur si simplu ma bagau in seama. Viveros, comandantul de grupa, a inceput sa-mi ceara parerea despre unele lucruri care trebuiau facute. In loc sa-mi ordone sa le fac. Locotenentul Keyes mi-a spus o poveste despre Ruiz, ceva despre un hovercraft si fiica unui colonist, o chestie pe care, pur si simplu, nu am crezut-o. Pe scurt, eram unul de-ai lor. Unul de-ai nostri. Solutia aceea de tragere, precum si decoratia ma ajutasera, desigur. Dar si Alan, si Gaiman, si McKean au fost bine veniti in grup. Nu facusera nimic altceva decat sa lupte si sa ramana in viata. Asta fusese destul. In decurs de trei luni am avut parte de cateva serii de pifani. Si i-am vazut cum au luat locul celor cu care abia ne imprietenisem. Am avut aceeasi reactie. Atata vreme cat nu ai botezul focului, esti un oarecare. Ocupi doar un loc. Majoritatea celor nouveniti au inteles cum stau lucrurile si au strans din dinti, pana cand au avut parte de ceva actiune. Soldatului Senator Ambasador Secretar de Stat Bender i se rupea de toate astea. Din prima clipa, a incercat sa se bage in seama vizitand pe fiecare membru al plutonului, cautand sa lege o relatie cat mai adanca si personala cu toata lumea. Era enervant. - Parca e in cautare de voturi, mi s-a plans Alan. Era de inteles. O viata intreaga de alergatura dupa candidaturi si voturi si-ar fi lasat amprenta asupra oricui. Si nimeni care ar fi trait ca el nu ar fi stiut cand este cazul sa se opreasca. Soldatul Senator Ambasador Secretar de Stat Bender era convins, de asemenea, ca lumea era ahtiata dupa persoana sa si dupa cuvintele sale. Probabil de aceea nu tacea niciodata. Nici atunci cand nimeni nu mai parea ca il asculta. Asa ca, atunci cand si-a dat cu parerea despre problemele FCA, pe cand ne aflam in sala de mese, mai mult ca sigur vorbea siesi. Cu toate acestea, ultimele lui cuvinte au atras atentia lui Viveros. - Adica? Vrei sa repeti ultima fraza? - Am spus ca problema cu FCA nu este ca nu are luptatori buni. Ci ca ii foloseste prea usor. - Chiar asa... Ma faci curioasa. - Dar este simplu... Bender deja luase atitudinea aceea pe care o vazusem in fotografii, pe Pamant. Mainile cu palmele in sus, de parca ar fi asteptat o revelatie pe care sa o impartaseasca tuturor. - Nu este nicio indoiala ca FCA dispun de trupe excelente. Dar nu asta este cel mai important lucru. Problema este: ce facem noi ca sa evitam interventia FCA? Sunt oare momente cand se recurge la FCA inainte ca diplomatia sa-si fi epuizat resursele? - Cred ca ai ratat ultimul meu discurs, am intervenit. Acela in care spuneam ca nu traim intr-o lume perfecta, iar competitia de pe piata imobiliara din univers a devenit extrem de agresiva. - Am mai auzit asta, mi-a raspuns senin. Numai ca nu cred asa ceva... Cate stele sunt in galaxie? O suta de miliarde sau pe acolo? Cele mai multe au sisteme planetare. Asadar, piata imobiliara este practic nesfarsita. Dar nu despre asta este vorba. Problema in discutie este motivul pentru care recurgem la forta atunci cand venim in contact cu specii extraterestre."