In analiza lui Alexandru Dragomir, Cogito ergo sum, sintagma lui Descartes, devine sigla suprema a epocii moderne. In limpezimea obscura a acestor trei cuvinte se ascunde punctul din care spiritul rupe contractul cu transcendentul si devine total autonom. Productia libera, ?fictionala?, a spiritului ramas cu sine insusi Dragomir o va numi ?algebra?, iar productia aceasta, descrisa apoi de Hegel in toate secventele ei, va deveni destinul epocii moderne.
Dar in acest volum, care incheie editia Dragomir, exista si o alta voce decat cea a ganditorului speculativ, vocea notatiilor de la o varsta tarzie (am putea-o numi ?existentiala?), cand obiectul precumpanitor al meditatiilor devine insasi viata autorului, relatia lui cu sine si cu oamenii in mijlocul carora a trait. Temele discursului capata nuante crepusculare, iar tonul, inflexiuni melancolice.
Cărți,multe cărți.
