?Calderón nu a fost un filozof de profesie, dar modul sau de a gandi invadeaza terenul filozofiei. Opera lui este plina de interogatii si continue subminari ale cotidianului, de-a lungul ei manifestandu-se o necontenita excavare a vidului, a neantului, a insubstantialitatii existentei, drum croit printr-o analiza a proceselor psihice si a limbajului care le fundamenteaza. Oare nu tocmai aceasta experienta care se intrupeaza in infinita capacitate de reflectie a personajelor sale il impinge sa intreprinda saltul la credinta in Revelatie? Daca am avea la dispozitie doar dramele profane ale lui Calderón, l-am considera drept cel mai ateu dintre dramaturgi, iar daca, dimpotriva, ne-ar fi lasat mostenire doar teatrul religios, l-am judeca drept cel mai catolic. Pare inevitabil, asadar, ca imensitatea si complexitatea operei sale sa induca o stare de perplexitate daca nu ne refugiem in vreuna din numeroasele simplificari sau retete pe care modernitatea noastra le are la indemana pentru a rezolva asemenea cazuri incomode.? - Antonio Regalado
Cărți,multe cărți.
