Acest volum reprezinta, intr-un sens, continuarea la Fiinta si timp, in masura in care marele tratat heideggerian a ramas neterminat. Ultima sectiune, cea care ar fi trebuit sa dea raspunsul la faimoasa intrebare cu privire la sensul fiintei in genere, nu a mai aparut. Promisiunea implicita din titlu - aceea de a pune in lumina legatura fiintei cu timpul - nu a fost asadar indeplinita. Diferite motive, legate in special de limbajul inadecvat in care redactase aceasta a treia sectiune, l-au facut pe Heidegger sa o arda in cele din urma. Iata insa ca in acelasi an in care a aparut Fiinta si timp (1927), Heidegger reia intrebarea sa fundamentala in prelegerea de fata - de asta data dintr-un alt punct de vedere, si anume venind pe firul istoriei metafizicii occidentale. Elaborarea analiticii Dasein-ului si, prin aceasta, a întrebarii cu privire la sensul fiintei in genere pornind de la timp, presupunea acum o destructie a conceptului de fiinta pus in joc in mod inconstient de catre filozofia traditionala de la Platon la Hegel: si anume fiinta ca prezenta. Legatura fiintei cu timpul este pusa astfel în lumina, în acest curs, doar la nivelul ecstazei prezentului. Importanta acestor analize pentru propriul proiect l-au facut pe Heidegger sa aleaga prelegerea de fata drept volum inaugural al Operelor sale complete, care au inceput sa apara din 1975.
Cărți,multe cărți.
