După acum afirmă istoricii literari, Norwid creează un program estetic original, situîndu‑se la graniţa dintre curentele literare de bază. Credinţa în puterea cuvîntului poetic, convingerea cu privire la superioritatea artistului, sincretismul, istorismul, cultul faţă de individualitate, idealismul sînt trăsături care îl apropie de romantism. Rigoarea enunţului, discursivitatea, structura ermetică a textului îl apropie de clasicism. Pe de altă parte, obiectivismul, armonia compoziţiei, aluziile la marile opere ale trecutului sînt proprii parnasianismului. Norwid poate fi considerat patronul spiritual al moderniştilor polonezi. Datorită acestora opera lui a început să fie nu doar recuperată, dar cunoscută şi interpretată la adevărata ei dimensiune şi valoare, poetul fiind adăugat celor trei mari romantici Mickiewicz, Słowacki, Krasiński. (Constantin Geambașu)
Cărți,multe cărți.
