Grăunțe de cristal se cheamă culegerea de panseuri a prietenului meu Felician Pop de la Satu Mare. Sunt reflecții paradoxale – unele, poetice – altele, inteligente, jucăușe, amare, dulci-amare, resemnate, pescuite din tăul înțelepciunii populare, niciodată banale sau superflue. Am ales câteva, absolut superbe, pentru coperta a patra a cărții. Vi le dăruiesc și vouă: • Când m-am născut, aveam atât de multe amintiri, încât nu mi-a fost îndeajuns întreaga viață ca să le pot uita. • Cea mai grea pedeapsă pentru un ticălos este să fie condamnat să facă fapte bune! • Unii apucă vieții să-i mănânce miezul. Alții se mulțumesc să-i ronțăie, resemnați, cojile… • Dacă eternitatea ar fi măsurabilă, atunci singura unitate de măsură valabilă ar fi copilăria. • Fără o iubire uriașă, nu ești decât un pitic. • Cel mai periculos demolator este cel care are convingerea că zidește. • Între ceea ce însemn eu pentru alții și ceea ce înseamnă ei pentru mine, este un munte sau un hău? • E doar fumul cuvintelor peste rugul tăcerii. • A-ți asuma trăirea înaltă, extatică, iată o provocare și un risc maxim! (Mircea Petean)
Cărți,multe cărți.
