Ochii detectivului se îndreptară îndată spre deschizătură tavanului. Apoi se ascunse după o mobilă fară să facă nici cel mai mic zgomot. Cel așteptat sosise. Criminalul se uita cu multă prevedere prin crăpăturile ușiței. Asculta cu cea mai mare încordare, ținând încă în mână capacul pe care-l ridicase, gata la cel mai mic zgomot să se retragă și să-l închidă la loc. Abia după ce crezu că putea fi sigur, deschise de tot ușița și sări jos, în camera întunecoasă. Era acum așa de aproape de Sherlock Holmes încât acestuia îi trebui mare stăpânire de sine ca să nu sară asupra iui. Mâinile lui Sherlock Holmes se întinseră să-l apuce, dar în ultimul moment el își schimbă planurile, căci mai înainte de a-l prinde pe criminal, voia să vadă ce avea de gând să facă acolo.
Cărți,multe cărți.
