Un nobil britanic își trăiește în Franța ultimele zile de viață. Calea ferată franceză e un coșmar pentru muncitorii englezi. Iar suprarealiștii din Franța, pe de altă parte, descoperă amorul à l’anglaise... Cum se vede Franța prin ochii englezilor? Cum trăiește un englez în țara de dincolo de Canalul Mânecii? Ce înseamnă să fii englez în Franța? Ironia cunoscută a lui Julian Barnes, fin cunoscător și iubitor al lumii franceze, se dezlănțuie în Café au lait, o carte ca o declarație de dragoste ascunsă printre imagini de viață cotidiană și secvențe din mai multe timpuri. „Multă vreme am crezut că sunt incapabil să scriu povestiri. Defectele și calitățile autorului sunt prea evidente în ele. Toată lumea știe că romanul perfect nu există. Dar ne putem gândi la poemul perfect, la povestirea perfectă. Totuși, în 1990 am scris una și, mai târziu, încă trei sau patru. Până la urmă, a rezultat această carte, care a apărut în engleză chiar în ziua când împlineam 50 de ani. [...] Îmi place capacitatea Franței de a-și păstra particularitățile regionale, de a rezista, mai bine decât noi, englezii, în fața americanizării, a standardizării. Capacitatea de a-și păstra cultura.“ – Julian Barnes, interviu acordat săptămânalului L’Express
Cărți,multe cărți.
