Ci eu singur, singur, singur sub pământ departe. / Căci pământul i-a expectorat pe toţi. / Pe toţi i-a scuipat între flori, / în batista înflorată a primăverii. / Pe toţi i-a dat afară. / Acum ei sunt pete de sânge în batista unei frumoase / domnişoare tebeciste. / Pleoasc! i-a scuipat pământul în iarbă. Şi tocmai acum e ziua învierii. / Tocmai acum e ziua celei de a doua veniri a Mântuitorului. / E Ziua Judecăţii. / Oh, ce bucurie mare! / Pe toţi i-a scos pământul afară / din plămânii lui, / din lăzile lui frigorifice / unde, Doamne, atât de bine s-au păstrat.
Cărți,multe cărți.
