Asistarea (acompanierea) bolnavului terminal in context familial

In momentul in care un copil se naste, el poarta deja finalitatea in trupul sau mic, finalitate pe care noi o numim moarte. Paradoxal, este ca si cum acesta ar fi sensul vietii sale, deznodamantul vietii sale, care este acelasi pentru toti oamenii. Oare unde ne ducem? Oare unde vom fi toti impreuna? Cu toate acestea, moartea ne apare ca ceva inspaimantator, ceva de care trebuie sa fugim, impotriva careia trebuie sa luptam. Poate pentru ca sensul vietii noastre se afla tocmai in timpul vietii noastre, in ceva ce putem intalni pe parcursul vietii noastre, in timp de viata si nu de moarte. Cu cat stiinta progreseaza, cu atat moartea este mai de temut si mai invaluita de absurditate, de teama de a o accepta ca facand parte din natura esentei vietii. Daca mai demult moartea era vazuta ca fiind ceva normal, astazi este privita ca fiind un intrus, un outsider. Boala este cea care trebuie combatuta, e adevarat, dar moartea insa nu, chiar daca aceasta confuzie este adesea facuta.