Dreptul de asociere in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului

Dreptul de asociere constituie un element fundamental al societatii democratice, in care concentrarea si interactiunea dintre diferitele grupuri sociale este necesara pentru a permite articularea si conturarea diferitelor puncte de vedere ale cetatenilor. Este de observat ca libertatea de asociere vizeaza constituirea unei organizatii dotate cu o anumita personalitate, cu urmarirea unui scop determinat si cu o anumita durata temporala. Avand in vedere importanta deosebita a dreptului de asociere, acesta a fost consacrat in mod expres in mai multe documente internationale, printre care Declaratia Universala a Drepturilor Omului (art.20), Pactul international privind drepturile civile si politice (art. 22), Documentul de la Copenhaga al Organizatiei pentru Securitate (art.9 para.2) sau Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (art. 11).