A şti nu înseamnă a cunoaşte, aşa cum a cunoaşte nu este o garanţie a priori pentru a înţelege, spunea Chladenius, părintele hermeneuticii moderne, pentru care Auslege-Kunst (artis interpretandi) nu mai era reţeta magică de epuizare a obscurităţilor unui text, ci semnul de carte pus să atragă atenţia cititorului asupra pasajelor care pot fi un mister fertil pentru gândire. La astfel de mistere se oprește hermeneutul în cartea de față, convins că în subteranele conotative ale textului eminescian așteaptă în întuneric numeroase deschideri către locul din care izvorăşte farmecul, vraja, magia versului. Acest locus ingentem este gândirea filosofică, esențial metafizică, a celui care spunea, citându-l pe Schopenhauer, că geniul este „subiectul cunoscător pur care iese din contingent și se așază în fața metafizicului. El trăiește în spațiul astral, ignorând interesele voinței lui individuale”. Radu CERNĂTESCU
Cărți,multe cărți.
