A.D. Xenopol: Istoriografia romana la varsta sintezei

Pana la sfarsitul secolului XIX, era destul de greu pentru un invatat apusean sa aiba o buna vedere de ansamblu asupra a ceea ce se numea de catva timp Romania. Abia in 1893 se incheia marea sinteza Istoria romanilor din Dacia Traiana (Iasi, 6 vol.) de A. D. Xenopol, rezumata curand pentru straini (2 vol., 1896) si prezentata elogios de A. Rambaud la Academia Franceza. Dupa trei ani, s-au publicat la Paris Les principes fondamentaux de l ? Histoire, opera solida si sistematica, a carui autor era acelasi A. D. Xenopol, profesor la Universitatea ieseana si membru al Academiei Romane, bine cunoscut de altfel in Franta prin indelungata sa colaborare la Revue historique, scoasa de G. Monod si mai ales prin cateva studii despre romanii din evul mediu (Une enigme historique, 1885), razboaiele ruso-turce si influenta lor asupra tarilor romane in secolul XVIII (Etudes historique sur le peuple roumain, 1887), starea materiala si intelectuala a acestor tari (Les Roumains, 1908), etc. Era vorba asadar de o vasta sinteza pragmatica si de o alta teoretica, ambele comportand o semnificatie aparte pentru stiinta romaneasca, deoarece ele recomandau, pe de o parte, trecutul unui popor rau cunoscut, chiar si in mediile cele mai elevate, iar pe de alta, ele sincronizau eforturile istoriografiei romane cu cele ale istoricilor apuseni pentru a sistematiza teoretic domeniul insusi. Era de altfel timpul sintezei in istoriografia generala, cum a dovedit-o, la inceputul secolului XX, Henri Berr, care scotea Revue de synthcse historique (1900), pledind astfel pentru un nou nivel de sinteza. Care a fost aportul romanilor si mai ales al lui Xenopol la acest dublu efort spre sinteza ? Nu vom sti sa apreciem cum se cuvine acest lucru fara a lua in seama problemele specifice ale spatiului etno-cultural respectiv. Intre carturarii care au ctitorit Romania moderna A. D. Xenopol este, fara indoiala, una din figurile cele mai interesante si mai luminoase, una care invita mereu la reflectie. Istoric, filosof, economist, sociolog, jurisconsult, pedagog, el a dat in fiecare din aceste ipostaze, si mai ales in primele trei, lucrari ce-i asigura un loc eminent in stiinta si cultura epocii. Ca istoric, el a elaborat intaia sinteza completa asupra trecutului romanesc, sinteza pe care a pus-o si la indemana strainatatii pe calea unui compendiu. Ca filosof, el s-a aplecat asupra aceluiasi domeniu, construind o teorie a istoriei, rezemata pe ideea de serie evolutiva si elaborand o logica disciplinei pe care o profesa. Ca economist, in fine, el a aparat, impreuna cu Dionisie Pop Martian s.a., interesele vitale ale Romaniei, fiind unul dintre intemeietorii curentului national pe tarim economic. Fie ca este vorba asadar de Istoria romanilor din Dacia Traiana, in care N. Iorga recunostea, fie ca ne referim la Theorie de l ? Histoire, apreciata si peste hotare ca o opera ce inspira respect, fie ca avem in vedere acele Studii economice, publicate curind dupa razboiul de independenta, opera lui A. D. Xenopol s-a dovedit rezistenta la eroziunea implacabila a timpului. Evocata acum zece ani pretutindeni, in cadrul aniversarilor culturale recomandate de UNESCO, ea se vadeste inca actuala si plina de sugestii. O biobibliografie intocmita in anii din urma atesta prezenta efectiva a carturarului in dezbaterile epocii noastre.