Eseu despre dar

Dimensiunea sociala si dimensiunea simbolica ale societatii sunt doar factori particulari care sunt asociati intereselor grupurilor constituite precum si organizarii politice si celei administrative ale societatii. Luata ca un intreg, societatea in toata complexitatea sa este analizata doar in acest mod. Relatiile intre indivizi se intemeiaza pe contracte, stabilite intre persoane avand libertatea de a le incheia. Libertatea este astfel notiunea esentiala a acestei axe. Considerand aceasta axa fie la dreapta (accentul deplasat pe piata ca singur regulator al intereselor omenesti, presupunind ca acestea se pot evalua material), fie la stanga sa (contractele, pentru a exista, presupun reglementari stabilite intre oameni, caci singura, libera manifestare a intereselor este contraproductiva), factorul determinand preponderenta uneia sau alteia din cele doua situatii este cantitatea sau calitatea libertatii oamenilor. Bineinteles, folosit asa cum o face Hannah Arendt, cuvantul libertate s-a uzat intr-o asemenea masura incat s-a golit treptat de orice semnificatie. S-ar parea totusi ca libertatea, care constituie axa liberalismului economist si juridic, corespunde mai degraba ?liberului arbitru? decat libertatii de a intreprinde: ?datorita deplasarii filosofice a actiunii catre decizie, si a libertatii ca mod de a fi, manifestat in actiune, la liberum arbitrium, idealul libertatii nu va mai fi virtuozitatea (...), ci suveranitatea, ca ideal al unui liber arbitru independent de altii, actionind in cele din urma impotriva acestora?. Rolul politicii, care se reduce din ce in ce mai mult la rolul statului, acesta fiind, de altfel, expresia teoretica a intereselor oamenilor, considerate ca un ansamblu de ?monade?, este sa asigure un ?monadism? suficient pentru ca fiecare individ sa-si poata exercita acest liber-arbitru. Nimic, sau aproape nimic, nu trebuie sa impiedice individul sa-si realizeze optiunile. Datorita faptului ca aceste optiuni vor fi multiple, individuale, societatea ca intreg se va constitui in asa fel incat optiunile unora sa nu fie prea defavorabile altora. A restringe posibilitatile de alegere inseamna a diminua campul posibilitatilor si, prin urmare, a diminua sansele reglementarilor ?naturale? dintre oameni. Se intelege ca aceste schimburi se bazeaza pe o valoare comuna care este interesul fiecarui individ de a schimba. Asa cum afirma Hannah Arendt, actiunea este redusa la fabricatie, ceea ce conduce la a considera drept schimb doar schimbul produselor fabricate, si drept nevoie de schimb doar interesul oamenilor de a schimba intre ei, interes ce se doreste contractualizat.