„Această carte nu e o culegere de texte publicate. E o rememorare. Pe baza unei părţi (texte integrale, fragmente sau chiar amănunte) din articolele în care m-am risipit, în ultimii cinci ani, şi a unor întîmplări legate de ele, am încercat să alcătuiesc o cronică a întrebărilor acestei perioade. Nu-mi dau seama dacă sînt întrebările cele mai importante ce trebuiau puse. Sînt cele pe care mi le-am pus eu. În plus, pe unele le-aş nuanţa astăzi, sau le privesc cu melancolie, deoarece n-am prevăzut că, după atîtea aşteptări înşelate, nu voi mai şti decît ce refuz. Dar ar fi neserios din parte-mi să mă cred ceea ce nu sînt, un analist cu pretenţii ştiinţifice. Sînt, doar, un afectiv care gîndeşte cu inima, apărîndu-se de disperări cu un plus de pasiune. Şi vreau să depun mărturie. Atît.” (Octavian Paler, ianuarie 1995)
Cărți,multe cărți.
